O ie, o poveste, o familie...

 

Unul dintre lucrurile preferate pe care am bucuria sa le mesteresc la atelier, este reconditionarea iilor vechi. Sunt atat de pretioase, de incarcate de emotie, atat de diferite de materialele sau broderia contemporana si mai mult de atat, vin cu o poveste soptita prin fire, vizibila in urzeala... Si imi mai place ca povestea este discreta, o vezi daca ai ochi sa privesti, o auzi daca ai ureche sa asculti :)

Asa si cu ia Ancai, amintire de la bunica, pe care mi-a adus-o cu grija sa o fac "purtabila" si daca e destul, sa ii fac una si mamei. Si asa am facut. Si in timp ce lucram m-a invaluit numarul 3. 

Stiu ca atunci cand firul broderiei ia alta culoare, inseamna ca a trecut cel puțin un an de cand s-a inceput lucrul iar femeia a vopsit alte fire cu alte plante iar cum nici o floare nu e aceeași cu cea dinaintea ei, nuantele difera.... iar ia aceasta avea 3 nuanțe de rosu asadar e posibil ca bunica sa fi cusut la ea cel putin 3 ani.

Știu ca inadelile în panza inseamna generații. Fiecare si-a adus o modificare/ajustare in functie de ce a avut nevoie iar inadelile vizibile se fac cu panza tesuta, iar cele care intra in fusta se fac cu panza simpla. Ghici ce? ia aceasta avea 3 pânze diferite.

Nu pot sa nu ma gandesc la inca un detaliu anatomic. Ovocitele, "samanta viitoarei vieti" se formeaza in corpul femeilor in faza uterina. Asadar, "oul" din care a iesit nepoata, e produs de bunica, ea continand prin plamadire si fiica si nepoata in pantecul ei. Nu-i asa ca e magic? Cum ia pe care a purtat-o bunica s-a "divizat" multi ani mai tarziu si a devenit o ie pentru mama si una noua pentru nepoata?

Nu degeaba apare mereu numărul 3, asa a fost sa fie ia asta... bunica-mama-fiica! Si cred ca nici nu se putea altfel.

Si-am incalecat pe-o sa si ti-am spus povestea asta, bucuroasa ca a trecut prin mainile mele!

Tu? ai o ie de familie care trebuie "ajustata"?