Cocosul de Horezu si poseta Cri

Saptamana aceasta am sa va spun o poveste, "povestea Cocosului" in mitologia romaneasca. Si am s-o povestesc asa cum ma pricep eu, asternuta pe posete de diferite dimensiuni si chiar pe rochii :)

Simbol foarte drag mie, vestitor al inceputurilor, al victoriei luminii asupra intunericului cocosul nu vesteste doar rasaritul soarelui ci inceputul unei noi zile si poate a unei noi vieti.Astfel cocosul devine mai mult decat un vestitor, mai mult decat un spectator el este personaj activ, el nu vesteste ziua ci o aduce oamenilor, investit cu darul cunoasterii secretelor vietii si mortii.
Se spune ca in noaptea de Sf.Andrei, cantecul cocosului cheama ingerii sa vina sa alunge strigoii deoarece cocosul este considerat dusman redutabil al tuturor fortelor intunericului. In credintele vechi, la auzul primului cantat de cocos dispar toate duhurile rele si poate de aceea, in bocetele romanesti, infernul (lumea umbrelor) este un loc „unde cocosul nu canta”
In plus, in descantecele populare boala este alungata in locuri „necurate”, unde nu se semnaleaza prezenta acestei pasari
„Fugi, deochi,
Dintre ochi…,
Sa te duci, iar duci,
Unde popa
Nu toaca,
Unde fata
Nu joaca,
Unde cocos nu canta”.